Misoginism

Mai zilele trecute, mai exact în prima zi a acestei luni de primăvară, am scris un comentariu, vis a vis de misoginismul bărbaţilor, în raport cu EA, femeia, doamana sufletelor şi inimilor noastre. Un comentariu care mi-a adus pe de o parte pupici din partea frumoaselor noastre pentru curajul de aspune lucrurilor pe nume, şi vorbe de dulce din partea bărbaţilor referitor la ideea mea nebunească de a le da nas, cucoanelor.

E drept că mă aflam între ciocan şi nicovală, în dorinţa mea de a nu supăra nici o parte nici cealaltă. Dar cum timpul le vindecă pe toate, aşa şi scurgerea primei decade din luna lui mărţişor se pare că a fost de bun augur şi am ajuns în cea de a 10 zi a lunii. Adică ieri, s-au scurs toate cele 9 babe, adică parte feminină, cu soare, cu ploi, cu frig, vânt şi înnorări mai mult sau mai puţin accentuate. 9 zile de capricii ale vremii, aidoma capriciilor consoartelor noastre; a trecut 1 şi 8 martie cu un întreg alai de flori, mărţişoare, parfumuri, cine romantice sau mai ştiu eu ce i-a trevcut fiecăruia prin cap. Deacum GATA, s-a sfârşit. Până la anul, avem linişte. Putem merge la meci fără să ne cerem voie, putem liniştiţi să evităm bătutul covoarelor printr-o simplă replică „Sunt în şedinţă dragă”, avem liber la o tablă cu vecinul de palier, iar din punct de vedere financiar, adio cadouri, flori sau toate  mizilicurile astea lacrimogene.

Până la urmă, noi suntem bărbaţii adevăraţi, noi suntem stâlpul societăţii şi al familiei, gat cu emanciparea sexului frumos, care nu prea ştie ce vrea; când egalitate cu bărbaţii, când un statul special de sex frumos şi slab. Şi pentru că ele sunt nehotărâte, trebuie să acţionăm noi, care suntem firi dinamice ( mai puţin atunci când stăm tolăniţi pe canapea şi ne uităm la televizor) suntem firi raţionale ( mai puţin perioadele când ne întpoarcem pe 7 cărări, de la o agapă cu prietenii) suntem firi descurcăreţe ) mai puţin atunci când stăm în faţa şifonierului şi habar nu avem să asortăm cămaşa ori cravata la un costum de haine), ce mai noi suntem cei mai cei.

E drept că acum, doamnele vor spune că am minţit atunci, în prima zi a lui martie. Bărbaţii vor spune dimpotrivă, că abia acum mi-a venit mintea la cap. Până la urmă nici eu nu mai ştiu încotro să o apuc. Să spun de bine, de ele, frumoasele inimilor noastre sau să dau dreptate sexului, pardon era să zic tare, sexului bărbătesc deci.

Nu ştiu şi zău dacă am habar ce e mai important. O mâncare caldă sau o bere rece. Dar nu că berea îngraşă şi ies din haine. Dar şi mâncarea îngraşă. Şi atunci?

Şi uite cum cu atât de multe probleme pe cap, ne strecurăm prin viaţă ca peştele prin apă. Ne unduim între o întâlnire ci băieţii şi un buchet de flori oferit spăşit, cu coada între picioare, între o…şedinţă la servicu şi o ieşire la o cină romantică, în oraş, pe banii noştrii desigur, că doar nu putem să le lăsăm pe ele să plătească. Nu de alta dar suntem nişte gentemnei! Sau nu? Nici eu nu mai ştiu.