Florin Humiţă

Într-o dimineaţă de… „te uită cum ninge Decembre” am apărut. Am lucrat la U.C.M. Reşiţa pentru prima oară.
Am ajuns la radio… radio pe care-l descoperise tata (săracu` că a tras-o cu mine de când eram mic)… benefic atunci când a vrut linişte. Aşa că pornea tranzistorul… la capul odraslei şi… minune, dormeam aşa de liniştit, liniştit cum toată iarna la noi ninge. Aşa că fac din când în gând un radioprogram, câte o discotecă, folk ori poezie… în grai. Îmi place şi îmi doresc să pot să-mi pun amprenta pe emisiunile mele, să comunic mai mult cu ascultătorul… să fiu mai mult lângă el prin intermediul microfonului ”în zori de zi” sau când o da Domnul, să aspir şi să respir liber pentru a putea „hrăni spiritual” ascultătorul.
Aş vrea să pot sta mai mult cu ai mei (cu cei dragi), dar… asta e cu cocoloaşe. Vă întrebaţi de ce? – Păi am să vă răspund… aşa… la radio se dau ştiri, muzică, informaţii… şi toate trebuie căutate, săpate de la 00.00 pân` la 24.00… pentru ai gâdila plăcut auzul „Măriei” sale ascultătorul. Iar dacă „ciocănele sau trompa lui Eustachio” este iritată atunci prognoza meteo sună aşa… ”La Radio se anunţă ploi” şi s-a dus soarele sau acea ninsoare liniştită.
„Liniştit” e seara acasă când citeşti un roman bun, vizionezi un film, asculţi o muzică, o informaţie şi discuţi cu cei dragi sau te plimbi ascultând şoapta frunzei, frunză ce tace lângă frunză şi copac lângă copac, desenând zboruri pe frunte.