I. FRICA DE COLESTEROL – un “balaur”

Atâta timp cât, nu ştiinţa medicală, ci industria alimentară şi farmaceutică (cu potenţă financiară şi lobistică) „stabilesc normele“ pentru colesterina din sânge, clienţii vor cumpăra alimente degresate şi medicamente degresante, propagate prin reclamă cu iz „stiinţific“. Folosesc expres cuvântul „client“ şi nu „pacient“, pentru că omul bolnav este doar pentru ştiinţa medicală pacient, iar pentru industrie, client.
Colesterolul este indispensabil sănătăţii – chiar dacă este crescut, colesterolul nu ne îmbolnăveşte. Probleme apar doar când colesterolul, care ne este materie primă pentru producerea altor substanţe indispensabile, nu este folosit (metabolizat) ca atare, sau când colesterolul, sau un transportor al colesterolului, se alterează. Aceste procese metabolice trebuie corectate, dar nu trebuie sugrumat producţia lui, cu statine (aşa numiţii „blocatori CSE“). Dar pentru aceasta avem nevoie de medici care să cunoască biochimia, iar aceştia, din păcate, sunt rari.
Colesterolul este necesar!
Colesterolul nu este „combustibil“, el nu se transformă în energie (ATP) – nu avem enzime pentru aceasta.
Colesterolul este necesar pentru :

• sinteza diferiţilor hormoni steroizi, indispensabili sănătăţii. Din colesterol se produce Pregnenolon care se transformă în :

o Progesteron şi acesta în Aldosteron (mineralocorticoid);
o Cortizol (glucocorticoid),
o DHEA care este substratul Androsten-dion/-diol Testosteron ♂ şi Estron/Estradiol ♀ (hormoni sexuali)

• construirea membranelor celulare

• sinteza vitaminei D.

Surplusul de colesterol se elimină prin bilă (fiere), sub formă de acizi biliari (conjugaţi cu taurină şi Glicină – acid taurocolic şi glicocolic), sau direct. Acizii biliari emulgatori împreunează în intestin grăsimile cu apa şi le fac digerabile.
Nu există „colesterol rău“ nici „colesterol bun“, ci doar colesterol necesar, direcţionat!
Industria şi medicii care se lasă influenţaţi de industrie, proclamă eronat că LDL ar fi „colesterolul rău“ şi HDL „cel bun“ – acestea, faptic, nici măcar nu sunt colesterol, ci PROTEINE CĂRĂUŞE de grăsimi.
Colesterolul se transportă cu cărăuşi (lipoproteine VLDL/LDL şi HDL) specializaţi pe „transportul în sens unic“:

• cărăuşii de tip VLDL, LDL direcţionează transportul de colesterol şi trigliceride de la ficat înspre ţesuturi/celule

• cărăuşuii de tip HDL direcţionează transportul de colesterol de la ţesuturi/celule înapoi la ficat, şi de la intestin la ficat.

Ambele direcţii de transport sunt normale.
Există chiar mai multe feluri de cărăuşi: chylomicrons, very low-density lipoprotein (VLDL), intermediate-density lipoprotein (IDL), low-density lipoprotein (LDL), şi high-density lipoprotein (HDL).
Tot colesterolul transportat este necesar, însă deseori, inadecvat metabolizat.
Terorişti radicali, deformaţi şi mâncători de hoituri
Stresul oxidativ: Radicali liberi oxidanţi („deşeuri“ ale metabolismului) atacă cărăuşul LDL producând oxLDL.
Dacă albumina, din care constă cărăuşul LDL, sau colesterolul de pe cărăuşul LDL se oxidează, se produce oxLDL, care se deformează.
Porţi primare blocate: Acest oxLDL deformat nu se mai potriveşte prin poarta (receptorului) de intrare in celule.
Porţi secundare deschise: Acestuia i se deschide o poartă alternativă (scavenger receptor – „receptor mâncător de hoituri“) prin care intră în celulele din pereţii vaselor, care şi ei au fost lezaţi de radicalii liberi oxidanţi, din cauza lipsei de antioxidanţi. Aici, în celulele musculare ale vaselor se depun grăsimile deteriorate (colesterol-ester) sub formă de benzi de grăsime galbenă (fatty streaks) şi se transformă în „celule spumante“ (Schaumzellen“).
Acum, mai apare încă o problemă prin alarmarea sistemului imunitar care, mai mult ne dăunează, decât ne ajută.