Paul Sever Smadu

Daca stau sa ma gindesc bine, fac parte din celebra “generatie de decretei”, generatie care astazi reprezinta viitorul politic al Romaniei… Daca politica in Romania mai are vreun viitor, dupa un prezent de tot… decretul! M-am nascut la patru luni dupa ce Rapidul a cistigat primul titlu de campioana, pe vremea cind liga nu era “a lu’ Mitica”, dar m-am nascut la fix ca sa prind ce tare a fost Ceausescu, cind nu avrut sa participe la “excursia” organizata” de Armata Rosie la Praga, in 1968… In schimb, m-am revolutionat cultural dupa vizita in Coreea de Nord si am inceput sa merg la scoala chiar in anul in care Romania avea primul ei presedinte… Normal, Ceausescu, ca doar era sa fiu eu, la 7 ani, oricit de precoce geniu m-as fi aratat!… M-am cutremurat, la propriu, in 1977, la 4 martie, dar si putin la figurat, in vara aceluiasi an, cind cu miscarile supraterane ale minerilor din Valea Jiului… Si am inceput deceniul invingind Anglia la fotbal, dar neputind trece de Irlanda de Nord, cind “moata” nu avrut deloc sa intre in poarta lor, dar a intrat in a noastra… o data bine… Ce Quinn! Da’ne-am luat revansa de la Apus in 1986, cind Steaua nebecalizata a cistigat Cupa Campionilor Europeni… Si, ca tot romanu’ impartial, am fost si la Olimpiada din “80, de la Moscova, dar si la cea din ’84, de la Los Angeles… Am mai sperat in 1987 cu Brasovul, dar mamaliga continua sa se umfle, dar nu sa explodeze… Pina in decembrie 1989… Dar atunci ne-a explodat direct in fata si a trecut ceva vreme pina sa ne dam seama ca Revolutia a dus doar la reorganizarea Partidului Comunis Roman, acum intr-o noua prezentare… Numai “emanatia sa” mai este convins si astazi ca Tg. Mures, mineriadele si Piata Universitatii reprezinta acte ale democratiei in stare pura… Si a urmat dreptate,libertate ne unesti, pe axa Vacaru – Vacaroiu – Vacaresti… Tot atunci au aparut si figurile de stil ale politicii romanesti, de care nu am scapat nici astazi… Si care, cu ajutorul spiritului nostru cetatenesc, au dus la formarea unei societati in care singura regula este ca nu exista reguli… O societate in care nu astept raspuns de la nimeni, pentru ca stiu ca nu-l voi primi niciodata… O societate in care daca esti bun, esti prost… O societate in care esti bine vazut numai daca esti o mare nulitate… O societate care nu-ti ofera nimic, dar iti cere totul… O societate in care sentimentele nu exista, sau daca exista, atunci sint numai pentru a face parada de ele… O societate care a transformat romanii din popor in populatie… Aceasta este societatea in care traiesc si pentru care muncesc, dar nu reusesc sa ma obisnuiesc cu metehnele acestei societati… Care este societatea romaneasca! Dar, viata merge inainte, chiar daca lumea pare sa mearga inapoi! Iar daca ne intrebam cumva care este pretul vietii, raspunsul ni l-a dat deja Jerome K. Jerome : O viata de om nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cit o viata de om!